Sunt cuminte

După ce m-am întors din Italia nu m-am simţit prea bine. Dar acum m-am pus din nou pe picioare, am păpat ciorbică multă şi am dormit bine şi acum mi-am mai revenit un pic. Merg la doctor mereu şi poate că de săptămâna următoare încep din nou injecţiile. A spus domnul doctor din Italia că dacă este nevoie să fac transfuzii ar fi bine să merg să le fac la clinica la care urmează să fac transplantul, la Cagliari. Eu sper să nu fie nevoie, deşi…

Eu sunt foarte cuminte. Am fost la bunica şi am cules zmeură.

Între timp am primit şi a doua rată de bani de la Teledonul meu, adică 13.142 RON. Ultima rată o voi primi în luna noiembrie.

Până acum, din cei 10.130 de euro, am primit 20.564 RON la prima rată (i-a schimbat Tati în euro) şi 13.142 RON a doua rată.

Surpriza mare a fost că dumneavoastră aţi continuat să donaţi pentru mine şi eu vă mulţumesc din suflet! Am în plus în conturi 2.026 RON, donaţi în ultima perioadă!

Mami şi Tati spun că asta este o minune şi că tot ajutorul acesta pe care dumneavoastră mi-l daţi mie acum îl vom întoarce atunci când eu mă voi face bine. Mami şi Tati au jurat că nu vor uita niciodată cât de mult ne-aţi ajutat şi că după ce eu voi face transplantul şi vom scăpa de griji, ne vom apuca împreună să ajutăm alţi oameni aflaţi în nevoie.

Până când voi primi şi prima rată de la Fundaţia Mereu Aproape, socotelile mele arată aşa:

– în conturi am în prezent (21 iunie 2009): 123.000 EURO, 15.168 RON şi 9 USD;

– am mai avut 1764 de euro, tot bani donaţi de dumneavoastră cu care am plătit: 764 euro pentru 3 bilete de avion Bucureşti-Roma-Cagliari şi înapoi, 310 euro analizele la clinica din Italia pentru căutarea donatorului, 520 euro cazare o cameră pentru 4 nopţi la hotelul din Cagliari şi 170 euro transport de la şi la aeroport, şi la clinică.

Vreau să ştiţi că atunci când voi merge să mă internez pentru transplant, doar Mami va sta cu mine în Italia. Tati rămâne acasă, să muncească. O să vină la mine în vizită, când o să aibă bani.

Vreau să vă arat ce mi-a scris nenea Ionel Strâmbianu care a fost cu băieţelul lui, Iustin, la transplant în Italia, ca să vedeţi că toţi copiii cu talasemie au şanse mari să trăiască normal, dacă fac transplantul, dar că este foarte greu cu banii:

Buna ziua!

Din ziua in care se face transplantul o sa fiti nevoiti sa ramineti cel putin 1 an in Italia.

Sa nu faceti greseala sa va intoarceti in Romania cit timp Stefanut face tratamentul de intretinere post-transplant.

Inca de la inceput este bine sa clarificati exact anumite detalii: cazarea, masa, transportul (in Italia).

Nu acceptati sub nici o forma sa va platiti cazarea si masa inca de la inceput (acestea intra in pretul transplantului stabilit initial).

Din momentul in care o sa va spuna sa reveniti in Romania si Stefanut continua tratamentul de intretinere si trebuie sa reveniti la controale, trebuie sa va inchiriati DVS o locuinta, cit mai aproape de spital. DE CE? Pentru ca nu o sa va permiteti sa faceti-naveta-Romania-Italia si Italia-Romania atit de des cit vor dori medicii.

Sa reveniti in Romania fara ca Stefanut sa termine toata terapia este curata nebunie. Stiu ca dorul de tara i-si va pune amprenta, stiu ca printre straini nu este asa usor dar, de dragul copilului, trebuie sa rezistati acolo.

De ce va spun asa ceva? Pentru ca am cunoscut o fam din Pitesti care dupa 4 luni de la transplant au revenit acasa urmind sa faca tratamentul de intretine in Romania si sa monitorizeze copilul la Fundeni. Si acum dupa 1 an si 6 luni de la transplant, fiul lor inca este sub tratament si poarta masca de protectie (cind au fost la control in Roma medicii au ramas uimiti de prescriptiile medicilor de le fundeni in privinta copilului).

TREBUIE sa ramaneti in Italia pina ce termina si tratamentul de intretinere si sa va intoarceti acasa numai in momentul in o sa fie in afara de pericol. Am urmarit cu mult interes toata campania desfasurata pentru stringerea de fonduri si am vazut ca sunteti niste parinti extraordinari.

Pe perioada sederii noastre in Italia am cheltuit aprox. 40.000 de euro in 3 ani. Sa nu se intelegeti gresit, acesti bani i-am cheltuit pe chirie, mincare si transportul la si de la spital acasa. Cu toate ca aveam dreptul la cazare gratuita si masa (intra in pretul transplantului) NU am stiut si nimeni nu ne-a spus, de aceea va rog sa stabiliti clar cu ei (italienii) inca de la inceput.

Am revenit acasa numai dupa ce am terminat cu toata terapia si fiul nostru Iustin nu mai purta masca de protectie. Dupa transplant am ramas in Italia 18 luni. La 6 luni de la transplant ne-au spus sa venim in Romania si sa revenim la controale, dar noi am ramas in conmtinuare Italia. Credeti-ma ca si cit timp urmeaza tratamentul de intretinere pot aparea anumite probleme, si, fiind in orasul respectiv, o sa fie mult mai usor sa rezolvati acolo, la spitalul unde va fi tratat.

Fiul meu a facut transplantul pe 18.05.2006 de la mama lui, donator compatibil 75% si cu ajutorul bunului Dumnezeu a reusit.

Era al 15-lea copil din lume care a facut acest tip de transplant, este cel mai greu tip de transplant (foarte complex) dar, cu voia lui Dumnezeu a reusit sa se faca bine. Anul acesta am aniversat trei ani de cind sa nascut a II-a oara. Este la scoala, este printre primii din clasa la invatatura.

V-am scris toate aceste lucruri pentru ca vreau sa aveti taria sa rezistati,este un drum foarte lung de parcurs (nicidecum 6 luni cum spun medicii ), dar la finalul drumului veti avea satisfactia si multumirea sufleteasca ca totul a meritat si ca toate sacrificiile nu au fost in zadar.

Sa aveti credinta in bunul Dumnezeu si totul va fi bine. Va stau la dispozitie si pentru alte intrebari (daca aveti).

Multa sanatate si mult succes.

p.s. Avantajul enorm (daca pot spune asa) este ca la transplanturile de maduva pentru thalasemie majora nu se administreaza tratament de intretinere (medicamente) pentru toata viata (fata de alte tipuri de transplant).